De ce ne este teamă de schimbări?

Recomandat by Ana Balan on Nov 1, 2016 Știați că 944 Vizualizari

Deşi implică multe riscuri, schimbarea poate benefică, dar doar atunci când este făcută cu tact şi nu ne aduce anumite prejudicii.

 „Mulţi oameni rămân adesea prinşi în modele de viaţă perturbatoare, deoarece, din diferite motive, au ales „supravieţuirea în detrimentul schimbării”. Atunci când o persoană trece printr-o traumă sau o situaţie stresantă în copilărie (0-3 ani), ea rămâne uneori blocată în modele „nesănătoase” pentru a „supravieţui”. Acestea sunt tipare comportamentale generate în situaţii toxice”, spune psihoterapeutul Anca Kosina, scrie Gandul.

De-a lungul vieţii, aceste modele nu duc la o evoluţie, declanşarea lor continuă numai datorită fricii sau durerii activată, conştient sau nu, de amintiri vechi. „În timp, se instalează o teamă de schimbare, deoarece persoana se simte securizată de faptul că „ştie cum să reacţioneze la acel tip de traumă” şi îi este frică de alt tip de emoţii sau atitudini noi.

Ideea că ''trebuia să fiu aşa ca să supravieţuiesc diferitelor situaţii grele” poate aduce alinare pe moment, dar pe termen lung poate duce la un blocaj.

Menţinându-se în aceste coordonate, persoana respectivă nu-şi mai dezvoltă alte abilităţi de comunicare, de relaţionare, nu se deschide afectiv”, subliniază psihoterapeutul. Schimbarea va fi percepută ca având un anumit potenţial de „risc”, pe care nu este dispusă să şi-l asume. „Există şi cazuri în care teama de schimbare are la bază diferite mesaje critice pe care o persoană le poartă cu ea din trecut, exprimate de părinţi, bunici, profesori: „Tu niciodată nu vei fi în stare să...”, „Nu ai cum să...”, „Semeni cu''..., mesaje ce scad stima de sine şi condiţionează un anumit comportament sau un anumit eşec. Un mediu poate fi perceput ca sigur, pentru că este „stabil”, dar asta nu înseamnă că este susţinător .

„Supravieţuirea” este însă numai un stadiu bazal, oamenii nu rămân la nivelul bebeluşului ale cărui nevoi principale sunt numai de somn şi hrană.

Pe drumul vieţii se activează un izvor interior care îşi schimbă însă mereu debitul şi curgerea, iar asta implică şi o schimbare a traseului, a albiei lui. O persoană rezistentă la schimbare va încerca să forţeze această curgere pe „aceleaşi drumuri” sau va bloca debitul „prea puternic”, asta pentru că simte că nu-i face faţă. Va „micşora” izvorul pentru că ei îi este teamă „să crească”. Nu acoperiţi izvorul fiinţei voastre cu nisipul îndoielilor, al criticilor, comodităţii sau temerilor, nu lăsaţi să sece o apă vie, ce nu este folosită”, precizează psihoterapeutul.

Soluţia este introducerea treptată a unor schimbări, care pot părea nesemnificative la început, dar care vor dispersa mecanismele de rezistenţă şi vor activa noi modalităţi de a privi lucrurile.

1. "Mutaţi ceasul şi brăţara pe o altă încheietură decât cea pe care le fixaţi de obicei şi purtaţi-le aşa mai mult timp (cel puţin 2 luni).

2. Când vorbiţi la telefon, puneţi-l la cealaltă ureche, nu la cea la care v-aţi obişnuit.

3. Observaţi dacă obişnuiţi să vă încălţaţi întâi cu unul din pantofi (stâng/ drept) şi schimbaţi ordinea lor.

4. Fiţi creativi, alegeţi singuri anumite modalităţi de a „înfrunta” schimbările, oferind o perspectivă proaspătă propriei vieţi”, concluzionează psihoterapeutul Anca Kosina, potrivit sursei citate mai sus.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!