Gorbaciov la 80 de ani: De la încăierarea cu Ceauşescu la destrămarea URSS

by Ana Balan on Jun 25, 2016 Știați că 1093 Vizualizari

Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, împlineşte astăzi 80 de ani. „Omul care a schimbat lumea“ şi care a fost cât pe ce să se bată cu Ceauşescu a devenit un personaj dispreţuit în propria ţară şi admirat în Occident. Dar cine este Mihail Gorbaciov şi cum a ajuns să fie ultimul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) şi primul preşedinte al acesteia între 1985 şi 1991? care au fost relaţiile cu Nicolae Ceauşescu? Şi cum este privit astăzi de întreaga lume?

Ca orice orice comunist „veritabil”, originile lui Mihail Gorbaciov sunt modeste. S-a născut la 2 martie 1931, într-o familie de ţărani în satul Privolnoe. A avut o copilărie grea în timpurile în care în fruntea ţării s-a aflat Stalin. Bunicii săi fuseseră deportaţi pentru vina de a fi fost culaci. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit vremurile grele ale ocupaţiei germane, după ce, pe 2 august 1942, armatele naziste au cucerit Stavropolul. Din 1946 până în 1950, Gorbaciov a lucrat ca ajutor de mecanizator în diferite ferme agricole din regiune sa. Deşi a avut o copilărie marcată de multe dificultăţi, Mihail a fost un elev fruntaş în timpul şcolii, arătând un interes special pentru istorie şi matematică. La numai 16 ani, pentru că şi-a ajutat tatăl la strângera recoltei din acel an, o recoltă record pentru colhoz, a fost recompensat cu Ordinul Steagul Roşu pentru Muncă. În 1950, acest ordin i-a deschis calea către admiterea la cursurile Universităţii din Moscova, acesta este şi anul când s-a înscris în Partidul Comunist. În perioada în care a urmat cursurile universitare o va cunoşte pe viitoarea sa soţie, Raisa Maximovna Titarenko, cu care se va căsătorii la 25 septembrie 1953. După absolvire va începe ascensiunea în cadrul PCUS. Mai întâi, ajunge din funcţie, în funcţie, prim-secretar al regiunii Stavropol (1970), devenind unul dintre cei mai tineri primi-secretari de partid din URSS. Acesta este momentul în care cariera sa „explodează”. În 1971, este promovat membru în Comitetului Central al Partidului Comunist din URSS. După doar trei ani, devine deputat în Sovietul Suprem şi preşedinte al "Comitetului pentru problemele tineretului" iar în 1978 este ales membru al "Secretariatului pentru agricultură a CC al PCUS". La doar un an distanţă, în1979, Gorbaciov este ales membru în Politiceskoe Biur, devenind protejatul lui Iuri Andropov, directorul KGB, originar şi el din provincia unde s-a născut Mihail. După moartea lui Andropov şi apoi a lui Cernenko, Gorbaciov devine la 11 martie 1985, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Citește și:Știați că Ceaușescu a făcut și minuni? Iată imaginile care au uimit lumea!

Impactul reformelor lui Gorbaciov

Venirea la conducerea URSS a lui Mihail Gorbaciov a fost însoţită de lansarea unui proces de restructurare - perestroika -, care se adresa în egală măsură sferei interne şi celei externe. Restructurarea internă, caracterizată prin trei concepte cheie - perestroika (iniţial, restructurarea în sens economic), glasnost (transparenţa) şi uskorenie (accelerare) - a vizat trei arii mari: economie, societate, Partidul-Stat. În acelaşi timp, noua gândire politică, dimensiunea externă a perestroikăi, a fost caracterizată de o abordare mai suplă a relaţiilor atât cu statele capitaliste, cât şi cu sateliţii.
Gorbaciov va încerca să "câştige" Occidentul şi să înlăture eticheta de "imperiu al răului", pe care preşedintele american Ronald Reagan o aplicase Uniunii Sovietice, la începutul deceniului nouă, făcând apel nu doar la cuvinte - o retorică nouă, pacifistă, care accentua valorile umane în detrimentul celor de clasă -, ci şi la fapte, concretizate prin disponibilitatea de a reduce armamentul nuclear.
În ceea ce privea comunitatea socialistă, Gorbaciov a ales o politică de persuasiune în locul uneia de impunere a noului curs aplicat la Moscova. Gorbaciov ar fi dorit ca ţările din lagărul socialist să procedeze la o restructurare controlată, după modelul sovietic, afirmând chiar la Bucureşti, în 26 mai 1987, că "suntem bucuroşi când tarile frăţeşti găsesc ceva util pentru ele în activitatea creatoare care se desfăşoară la noi în ţară", însă nu era dispus să exercite presiuni în această direcţie.

Gorbaciov şi Ceauşescu

În aceste condiţii, ecoul pe care politica reformistă a lui Gorbaciov l-a înregistrat în ţările frăţeşti a fost diferit. Dacă liderii din Polonia sau Ungaria s-au arătat mai receptivi faţă de noile idei, cei din România, Cehoslovacia sau R.D.G. s-au menţinut departe de influenţa reformatoare sovietică, potenţial contagioasă. Erodarea capitalului de imagine de care se bucura Nicolae Ceauşescu la începutul anilor 1980 s-a petrecut în paralel cu degradarea economiei naţionale, cu scăderea drastică a nivelului de trai al populaţiei, în condiţiile intensificării eforturilor pentru plata datoriei externe şi cu accentuarea progresivă a cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Simpatia acumulată de Mihail Gorbaciov în Occident, după venirea sa la putere, va lipsi regimul de la Bucureşti de obiectul opoziţiei şi îl va expune din ce în ce mai mult criticilor internaţionale. Prima întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov se va produce odată cu numirea celui din urmă în funcţia de secretar general al PCUS, în 1985.

A doua întâlnire

În aceste împrejurări a avut loc, în mai 1987, a doua  vizita a lui Mihail Gorbaciov în România. Evenimentul a generat un interes deosebit din partea mass media occidentală, care a relatat pe larg vizita liderului sovietic la Bucureşti. Articolele şi analizele apărute în presa internaţională au devenit cunoscute românilor prin intermediul posturilor de radio care emiteau în limba românaă (Europa libera, Vocea Americii etc.). Emisiunile difuzate de acestea prezentau românilor, afectaţi de izolarea informaţionala la care erau supuşi, comentarii, reacţii, percepţii occidentale în privinţa vizitei, dar şi asupra regimului de la Bucureşti.

Discuţiile între cei doi au vizat, în ansamblul lor, problema raporturilor bilaterale, cu un mare accent pe problemele economice, aspectele teoretice şi practice ale construcţiei socialismului, precum şi aspecte ale vieţii internaţionale. 
Dincolo de aceste aspecte oficiale, vizita a oferit parţii sovietice posibilitatea de a-şi atinge unul din obiectivele stabilite: familiarizarea românilor cu transformările din Uniunea Sovietica. Discursul lui Gorbaciov la Marea Adunare Populara consacrată prieteniei româno-sovietice, din 26 mai, a prezentat pe larg direcţiile reformelor şi a accentuat, probabil nu fără un scop anume, importanţa glasnost-ului, a criticii reale în toate domeniile de activitate, dar şi necesitatea reformării partidului, a înlăturării unor fenomene negative, precum nepotismul sau goana după înavuţire. Pentru un regim ca acela din România, pentru care "unitatea dintre cuvinte şi fapte" nu reprezenta decât un slogan, discursul lui Gorbaciov suna ca o lecţie de democraţie.
În ceea ce priveşte momentele mai putin protocolare - dialoguri spontane ale liderului sovietic cu cetăţenii români, critici sau chiar ciocniri verbale între cei doi lideri pe tema unei relaxări a regimului în România - acestea au fost prezentate exclusiv de mediile de informare externe.

Însă, liderul rus punea încă din 1987 eticheta pe regimul politic al lui Ceauşescu. „O vizită în România mi-a oferit încă un argument ca să continui perestroika: trebuia să se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se «ferici» societatea cu de-a sila. Întregul sistem reprobabil al intimidării, al îndobitocirii conştiente şi al manipulării luase sfârşit”, spune fostul lider sovietic în memoriile sale publicate în 1995.

La a treia întrevedere, Ceauşescu şi Gorbaciov erau să se bată

În iulie 1989, cei doi lideri se întâlnesc din nou la Bucureşti, de această dată la o întrevede Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Deja tensiunile erau maxime între cei doi conducători. Istoricul Alex Mihai Stoenescu descrie ce s-a întmâplat la întalnire privată dintre Ceauşescu şi Gorbaciov. „Ultimul dialog, şi cel mai violent, a fost cel din vila lui Drăghici, din cartierul Primăverii. Era vara lui 1989. Seara, Ceauşescu l-a adus pe Gorbaciov şi au vorbit ei acolo, între patru ochi, şi erau să se ia la bătaie, să intre gărzile peste ei să îi despartă”. Neînţelegerile dintre cei doi erau de netrecut.

La 4 decembrie 1989, a avut loc la Moscova întrunirea conducătorilor ţărilor membre în Tratatul de la Varşovia. Întrunirea s-a convocat ca urmare a întrevederii dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush, care avusese loc în zilele de 2-3 decembrie 1989 la Malta. Este ultima dată, când Gorbaciov şi Ceauşescu se întâlnesc. Deja blocul comunist dădea semne de slăbiciune, zidul Berlinului se prăbuşise. Este adoptată o declaraţie în care conducătorii Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice afirmă: “introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (…) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (…) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”. România nu a semnat acel comunicat fiindcă nu participase în 1968 la invadarea Cehoslovaciei.

Atitudinea lui Nicolae Ceauşescu în cadrul dezbaterii a fost deosebit de dură faţă de URSS. A cerut retragera trupelor sovietice din toate ţările din Estul Europei şi Centrul, Cehoslovacia, Ungaria,  Polonia dar şi din Germania. Lipsesc însă mărturiile despre ce s-a discutat la întrevederea privată dintre cei doi. Această întâlnire s-a ţinut în formulă redusă. La ea au participat: Gorbaciov şi Rîjkov, prim-ministrul URSS, de partea cealaltă Ceauşes şi Dăscălescu

În 2010, când a vizitat Romania, fostul lider sovietic a declarat că soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi "ca nişte animale", indiferent cât de grea era situaţia în România.

Cum îl văd azi ruşii pe Gorbaciov?

Un sondaj recent efectuat în Rusia relevă fără drept de apel antipatia ruşilor faţă de Gorbaciov: doar 14 la sută din ruşi au o opinie pozitivă despre acesta, în schimb 51 la sută dintre ei spun că Stalin a jucat un rol pozitiv. Ruşii îi reproşează lui Gorbaciov faptul că a provocat dispariţia Uniunii Sovietice şi a impus perestroika şi glasnostul.

Tot pe lista punctelor negative puse pe seama politicii lui Gorbaciov figurează restricţiile pe care le-a impus în anii 80 la vânzarea de băuturi alcoolice. Actualii lideri ruşi, pe care, e adevărat, Gorbaciov nu ratează nicio ocazie să-i critice sunt deosebit de duri când fac aprecieri despre fostul lider sovietic. Vladimir Putin afirma, nu demult că "dispariţia URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut". În schimb, în Vest, Mihail Gorbaciov este văzut drept o adevărată capacitate intelectuală, un om neînfricat care prin încercările sale de reformare a URSS-ului a dus la sfârşitul războiului rece.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!