Liniile energetice ale Pământului

Recomandat by Ana Balan on Sep 12, 2016 Știință 788 Vizualizari

„Termenul de „linie energetică” (ley-lines) a fost inventat de omul de afaceri britanic Alfred Watkins. În 1921, în timp ce studia diverse hărţi a observat că foarte multe aşezări antice şi sacre pot fi plasate pe o linie dreaptă care traversează continentul.

În momentul în care a început să aprofundeze acest subiect Watkins a descoperit că nu numai după aşezări situate în puncte bine definite, ci şi după urme fizice vizibile la nivelul solului, pot fi trasate mai multe astfel linii energetice. Ele sunt peste tot, pe două sau mai multe mile distanţă, iar punctele de referinţă le reprezintă bisericile antice, ansamblurile megalitice, cercurile de piatră, precum şi cimitirele antice.

În 1922, Watkins a publicat cartea, „Primele atestări ale poporului britanic”, în care îşi expune reflecţiile sale asupra acestui subiect, al liniilor energetice. Ceva mai târziu, în 1952, el publică o lucrare de cercetare intitulată „Cea mai veche linie energetică” în care prezintă pe larg toate descoperirile sale referitoare la acest nou fenomen.

Watkins utilizează termenul de „linii energetice” (ley-lines), sau simplu „leys”, inspirat de vechiul cuvânt saxon pentru drum luminos. În fapt el este de părere că omul neolitic avea o tehnică specială pentru crearea unor căi de acces lungi şi drepte şi folosea aceste linii ca drumuri comerciale.
Watkins şi- a formulat teoria pornind de la ideea că multe dintre zonele străbătute de aceste drumuri au devenit locuri sacre. În timp, drumurile n-au mai fost folosite şi au ajuns în paragină, rămânând doar nişte semne distinctive.

De asemenea, el crede că mulţi dintre locuitorii acestor aşezări au fost mai târziu creştinaţi, drept pentru care au lăsat în urma lor o mixtură extrem de interesantă de artefacte antice şi altele relativ mai recente.
În ciuda faptului că s-a dovedit că aceste căi urmau linii perfect drepte, ceea ce însemna că treceau de-a dreptul prin păduri, se căţărau prin munţi, coborau prin văi şi dealuri, Watkins nutrea convingerea că drumurile respective erau comerciale.
În 1929 el a încetat să se mai refere la aceste drumuri cu denumirea „vechile linii energetice”, spunându-le simplu „anticele drumuri drepte”. Watkins a murit în 1935, insă ideile sale au continuat să stîrnească interesul publicului.

Curând s-a înfiinţat un Club al Urmelor Drepte, din care făceau parte numeroşi entuziaşti care au demarat, cu foarte mult avânt, propriile cercetări. Mulţi dintre cei interesaţi, care au cercetat subiectul, au fost de părere că dificultatea drumurilor, faptul că în afară de porţiunile netede existau şi zone extrem de abrupte, excludeau posibilitatea ca acestea să fie rute comerciale.

În 1936 scriitorul britanic Dion Fortune a formulat pentru prima dată teoria potrivit căreia aşezările antice ar putea fi legate prin linii trasate de misterioase forţe cosmice. Fascinat de teoriile franţuzeşti şi germane despre căutătorii empirici de apă şi alte minerale, în 1938 unul din membrii Clubului Urmelor (Liniilor) Drepte, Arthur Lawton, a încercat să continue teoriile lui Watkins.

Ca atare, el a acreditat ideea că liniile energetice pot fi o dovadă pentru căutătorii empirici de apă şi/sau alte minerale. În timpul celui de al doilea război mondial Clubul Liniilor Drepte şi încetat activitatea, dar în anii ’ 50 noi idei au înflăcărat conştiinţa publică.

Tot mai multe cărţi, care aveau ca subiect întâlnirile cu fiinţe şi/sau vehicule extraterestre, din Franţa şi America asociau fenomenul farfuriilor zburătoare cu liniile trasate de nişte forţe cosmice. În 1961, un pasionat al genului, britanicul Tony Wedd, un fost pilot, şi-a făcut publică teoria potrivit căreia liniile în discuţie sunt în fapt căi magnetice pentru aterizarea pe pământ a navetelor extraterestre.

Evoluţia modernă a cercetărilor în domeniul liniilor energetice a început cu adevărat abia în 1969, când un alt pasionat de acest subiect, John Michel, a scris „Privire pe deasupra Atlantidei”, o carte în care îmbină liniile energetice, energiile pământului, fenomenul farfuriilor zburătoare şi matematica antică.

În anii ’60 şi ’70 s-au expus tot felul de teorii în maniera „New Age” (Noua Eră), iar liniile energetice au început să fie asociateîn mod automat cu liniile magnetice, farfuriile zburătoare, precum şi cu alte experienţe fizice straniii.

Fenomenul s-a răspândit pe tot cuprinsul globului, în timp ce pasionaţii New Age acreditau ideea forţelor cosmice şi a extratereştrilor prietenoşi. Mai mult chiar, în oraşul Seattle, SUA, s-a făcut o donaţie pentru un grup de căutători de apă şi/sau alte minerale ce urmau să alcătuiască o hartă a acestor linii pentru zona oraşului.

Într-o anumită măsură ei au ratat punctul original al acestor linii, cu alte cuvinte ei au trasat rute care conectau între ele lăcaşele de cult. În realitate, Statele Unite au propria versiune a stilului de linii Watkins.
Băştinaşii americani din tribul „Spiritul Liniilor”, care există în întreaga Americă, sunt convinşi că deţin secretul căilor sacre din antichitate. Modele similare se găsesc şi în Mexic, ceea ce sugerează că liniile de la Nazca pot fi variaţiuni ale aceleiaşi teme.

Totuşi, adevărata semnificaţie a acestor linii rămâne necunoscută. Toate aceste idei auxiliare au dus la formularea altor teorii, aşa încât s-a ajuns la situaţia în care câţiva oameni au reuşit să descopere maimulte linii decât Alfred Watkins. Concepţia lui este recunoscută totuşi ca fiind ideea de bază, care, deşi a avut viaţă scurtă, rămâne cea mai plauzibilă.

Ar fi regretabil să se ajungă la situaţia în care fenomenul liniilor energetice să fie sinonim cu ideile extremiste ale Noii Ere pentru că are o bază istorică şi geografică ce nu a fost încă studiată.

In ultimul timp cercetatorii au observat ca marile constructii antice au fost asezate pe niste puncte cardinale foarte sensibile ale Pamantului. Si nu numai aceste constructii antice au fost asezate in interiorul acelor linii, ci si unele constructii contemporane.


Corpul uman este brazadat de canale energetice, atat fizice, vasele sanguine cat si eterice. De fapt vasele sanguine ne arata de fapt traseul canalelor energetice eterice. Pamantul, la fel ca si noi, detine niste linii energetice, denumite liniile Ley. Cei din vechime au stiut asta si si-au amplasat constructiile cele mai importante pe coordonatele acestor linii energetice. Toate vechile culturi precum cea egipteana, babiloniana sau amerindiana mentioneaza aceste linii ca fiind zone de interferenta cu Divinul.
 In ziua de azi, cladirile construite pe aceste linii prezinta in interiorul lor adevarate fenomene de Poltergeist, in care entitati necunoscute pot practic interactiona direct cu oamenii din interior.

Punctele cele mai fierbinti ale planetei noastre sunt la poli. Asa se face ca in zonele arctice din Norvegia, Finlanda, Suedia, Rusia, Canada, Alaska si nu in ultimul rand Islanda s-au nascut cele mai multe basme si mituri cu privire la entitati supranaturale capabile de a realiza lucruri extraordinare.
In aceste tari s-au format adevarate ritualuri in care sunt prezentate diferite personaje gen zane sau pitici rautaciosi, mosi blajini cu barba (apropo de povestea cu Mos Craciun din Laponia, Finlanda) care de multe ori interactionau cu bastinasii. Tarile nordice prezinta si un fenomen OZN iesit din comun, de altfel, Norvegia fiind cunoscuta ca fiind tara unde se inregistreaza una dintre cele mai mari prezente ale OZN-urilor de la noi de pe Pamant.
Alte zone interesante ce intersecteaza liniile Ley sunt zona Ecuatorului si a Tropicelor. In acele zone se gasesc cele mai mari constructii antice printre care piramidele din Egipt, piramidele din America de Sud, piramidele din China, templul din Angkor si multe altele. In acele zone se afla Mexicul, Brazilia, China, Egiptul, tari unde fenomenul OZN este foarte prezent (sa nu uitam de orasul Roswell, SUA, amplasat in perimetrul acelor zone, unde in 1947 s-au prabusit doua OZN-uri).
In afara cestor zone, liniile Ley se gasesc pe toata suprafata Pamantului, zone puternic energetice, fiind cunoscute atat in Marea Britanie, Grecia, Germania cat si la noi in tara in Bucegi, padurea Baciu sau Insula Serpilor.


Liniile Ley elibereaza energie subtila care, in trecut, era captata de catre unele civilizatii foarte avansate cu ajutorul unor "centrale". Asemenea "centrale" au fost  construite in apropierea unor rauri sau fluvii, precum centralele de azi (sa nu uitam ca apa este un foarte bun conductor de energie). Nu stiu daca ati ghicit dar centralele respective erau piramidele din ziua de azi.  Piramidele captau energia subtila si o eliberau catre oameni, care de asemenea erau capabili de a o asimila. Nu putem decat sa ne imaginam la ce le foloseau acea energie oamenilor din vechime.
Liniile Ley sunt de fapt o manifestare a unor propietati fizice ale Pamantului viu, inca nedefinite din punct de vedere stiintific. Stiinta actuala are o atitudine mai degraba retinuta in legatura cu liniile Ley, desi guvernele si marile corporatii isi amplaseaza bazele militare sau cladirile cu birouri pe suprafata acestor linii.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Interesante

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!