10 fenomene necunoscute pe care cercetătorii le-au descoperit în cosmos

by Ana Balan on Feb 23, 2016 Știință 3678 Vizualizari

Cu toate că se face un studiu continuu de cerceartare, cosmosul este încă plin de mistere pentru omenire. Nu demult  undele gravitaționale erau considerate doar o teorie, dar astăzi existența lor este  dovedită ştiintific. Cine știe ce secrete se ascund  încă printre  acele adâncimi sumbre şi întunecate ale Universului. În recentele descoperiri sunt și lucruri foarte surprinzătoare, în unele chiar pare a fi greu de crezut. Noi am selectat 10 cele mai interesante dintre ele:

Alcoolul

 Această descoperire a fost făcută recent de un grup internațional de oameni de știință, ce lucrează cu un  telescop  de 30 metri lățime, care se află  în munţii Sierra- Nevada în partea de sud a Peninsulei Iberice. Ei au descoperit că în compoziția  cometei Lovejoy  cu  codul C/ 2011W3,  se conţin 20 tipuri  diferite de molecule organice, inclusiv molecule de zahăr și alcool. Această cometă migratoare a fost descoperită în noiembrie 2011. După toţi indicii, diametrul ei are  aproximativ 500 metri. În plus, această cometă este una dintre cele mai strălucite dintre toate cometele cunoscute pînă acum. Pînă ce  nu este clar de unde s-a luat  în gazul și praful din  coada cometei Lovejoy, această gamă de elemente  organice.  Posibil ca acestea au fost  "achiziţionate"  în procesul deplasării cometei  prin cosmos. O altă versiune afirmă, că acești compuși ar  fi fost  formaţi dintr-un nour molecular gigant interstellar, din care s-a format sistemul solar.

 

Planeta din diamante

Exoplaneta numită PSR J1719-1438b  a fost descoperită în 2009. Este situată în constelatia Serpens la o distanță de 3900 ani-lumină de sistemul nostru solar. Este de remarcat  faptul că această planetă după toate calculele este compusă în întregime din carbon cristalin . PSR J1719-1438 B a fost una dintre primele de acest gen, dar nu şi singura. Actualmente, oamenii de știință știu de cel puțin 5 astfel de planete din diamante. Se presupune de asemenea  că  ele au un nucleu ce conţine fier, iar conţinutul de bază al suprafeţei  lor este compus primordial din carbură de siliciu și titan, precum și carbon pur. Din presupunerile oamenilor de știință, pe astfel de planete ar putea exista  zone,  acoperite în întregime cu kilometri de diamante.

 

Norul gigant de ploaie

 Iată aici deja fără metafore -  acesta într-adevăr este o acumulare foarte mare de umiditate, care condiționat poate fi numit nor. Acest nor, ce se află la o distanță de 10 miliarde de ani-lumină și se presupune că acesta înconjoară o gaură neagră supermasivă. Și, atunci cînd  ne referim la spatial cosmic, termenii "masiv" sau "gigant",  trebuie să fie  subînțeles complet la  o altă scară. Deci,  acest nor nu este de mărimea continentului Euroasia, ca de exemplu. El e atât de masiv, încât depăşeşte aproximativ de 100 000 de ori  dimensiunea soarelui.

 

Stele reci

 Globul incandescent, este acela care cu ajutorul reacțiilor  termonucleare  produce o mare cantitate de energie, lumină și căldură. În acest  caz, o astfel de stea este soarele nostru nativ. Dar adevărul e că unele stele pot avea cu totul alte condiţii neobişnuite. Aceste stele, de exemplu, sunt pitici de culoare maro.  Acestea, dacă se poate de spus, sînt stele muribunde, care practic au epuizat potenţialul nuclear. Reacțiile termonucleare în ele încă decurg, dar nu cu aşa activitate care să elimine aşa de multă căldură ca alte stele. De exemplu, steaua WISE 1828 + 2650, ea este cea mai rece dintre toate piticile maro cunoscute. Temperatura de pe suprafață ei este de numai 25 de grade Celsius. Ar fi destul de confortabil să te plimbi pe aşa stea în pantaloni scurți și tricou. 

 

Oceaul unei vieţi posibile 

Titanul – satelitul masiv al Saturnului este cel mai probabil candidat la descoperirea unui ocean întreg de viață extraterestră. Cel puțin aşa consideră  oamenii de știință de la NASA. Condițiile de pe suprafață și în atmosferă al  acestui  satelit sunt extrem de dure, deoarece temperatura medie este de minus 170-180 de grade Celsius. Ici –colo curg râuri de metan-etan  și chiar se formează  lacuri. Dar cea mai mare parte din suprafață este formată din apă înghețată. Cu toate acestea,  cercetătorii consideră că Titanul este adesea comparat cu  planetă Pământ în stadiiul initial de dezvoltăre. Este posibil că pe satelit poate exista cele mai simple forme de viață, în particular cum ar fi în apele subterane, în care condițiile pot fi mult mai confortabile decât la suprafață.

 

Fulgere

Științei moderne îi este deja bine cunoscut faptul că fulgerul - nu este doar numai un fenomen terestru. Descărcări electrice sunt înregistrate şi în atmosfera planetei Venus, Jupiter, Saturn, Uranus, si alte planete. Dar puțini știu că cele mai puternice fulgere nu au loc numai pe planete, dar şi în jurul găurilor negre.  Anume şuvoaele relativiste sau jeturile, care se rup  din centrele găurilor și  radiogalagalaxii în esenţă, pot fi  considerare de  asemenea ca fulgere foarte puternice şi enorme. Natura lor este încă foarte puțin studiată. Oamenii de știință cred că aceste descărcări sunt formate datorită interacțiunii câmpurilor magnetice, cu un disc de acumulare in jurul unei găuri negre sau  a unei stele din neutroni.

 

Iadul veritabil 

Dacă undeva și există un iad veritabil, atunci  aceasta  cu certitudine ar trebui să fie  planeta CoRoT-7b. Ea se învârte în jurul  stelei COROT-7  din constelația Monoceros, care se află la distanţa de aproximativ 489 ani-lumină de planeta Pămînt. Problema planetei constă în aceea, că ea este aşezată prea aproape de steaua sa şi  întotdeauna este îndreptată spre ea doar cu  o singură parte. Din cauza acestor condiții, pe partea luminată a planetei s-a format un ocean imens de lavă incadescentă. Temperatura la suprafață ​este de +2500-2600 grade Celsius, și aceasta este temperatura de topire a majorității mineralelor cunoscute. Prin urmare, pe partea "caldă" a planetei e topit aproape totul. Mai mult decât atât, toată atmosfera planetei CoRoT-7b este  formată în general din  vaporii rocilor care ulterior se depun pe părțile mai reci sub formă de precipitaţii  dure. Se presupune că, cîndva această planetă a fost un gigant de gaze cu  dimensiunea lui Saturn, dar steaua  literalmente a "evaporate-o" pînă la nucleu. Acum ea este de 1,5 ori mai mică decît  Pamântul.

 

Magnetari

Soarele  se rotește în jurul axei sale în aproximativ 25 de zile, în care denaturează treptat câmpul magnetic în jurul său. Iar acum  imaginaţi-vă o stea  muribundă, care în agonia dispariţiei sale, se  colapsează  și se contractă într-un bulgăre  foarte mic de materie. Steaua imensă, gigantă, acui dimensiunea e mai mare ca a  soarelui, se transformă într-o sferă, cu un diametru de câțiva zeci de kilometri. În tot acest timp se rotește mai repede și mai repede. Ca o balerina ce se roteşte  care se strînge şi întinde  mâinile,  această steauă se învârte exact la fel de bine cu campul magnetic. 

Conform calculelor oamenilor de știință, uneori câmpul  magnetic al magnetarilor  ar putea fi de un milion de ori mai puternic decât al Pământului. Pentru comparație, câmpul magnetic cu aşa  putere ar putea dezactiva telefonul tău aflat  la o distanță de sute de mii de kilometri. S-ar părea, ce e atât de teribil,  dar pur şi simplu este suficient pentru a ține la distanță de magnetari dispozitivele electronice. Acest câmp magnetic este atât de puternic încât  poate afecta chiar material, răsucind atomii în cilindrii subțiri.

 

Planete singuratice

Încă de pe băncile şcolii , știm cu toții că există stele în jurul cărora  se rotesc planete , iar în jurul lor, se  rotesc sateliții. Paralel cu  legităţile existente  sunt și excepții. Imaginați-vă că într-un  spațiu cosmic   rece şi imens există planete, care nu au legături  gravitataţionale.  nici cu  stele, nici cu alte planete. Acestea  de obicei sînt numite planete-orfane sau planete-stranii. 

Este interesant faptul, că în cazul  aşa numitelor planete-orfane, pot să se rotească în centrul galaxiei neavînd  legaturi cu alte stele. Desigur, perioada de rotaţie, în astfel de cazuri este foarte mare. Dar poate fi  şi aşa, că planeta să se afle într-un spațiu intergalactic complet gol și atunci nu se roteşte în jurul la nimic, fiind purtată de câmpuri gravitaționale ocazionale.

 

Maşina timpului.

În general,  cosmosul și  Universul prezintă  o mașină mare a timpului, în care pentru intuiţie, chiar și distanța se măsoară desigur în ani- lumină. Cu toate acestea, având în vedere că mărimea galaxiei noastre  e de aproximativ 100 000 de ani-lumină,  atunci orice eveniment ,care se  va întâmplă la una din marginile sale, va fi observat pe de altă parte, doar după 100 000 de ani. Dar acest lucru nu înseamnă că viteza de răspîndire a informației în Univers este limitat la numai viteza luminii. Dacă te uiți prin diapazonul infraroșu la cosmos, atunci poţi vedea ceea ce pentru noi  încă nu s-a  întâmplat. Un exemplu simplu sunt celebrii "Stâlpii creaţiei" - o regiune din Nebuloasa Eagle. Potrivit datelor telescopului infraroşu Spitzer, "Pilonii Creației" au fost distruşi de o explozie  cu aproximativ 6000 de ani în urmă. Dar din moment ce nebuloasă este situată la o distanță de 7000 de ani- lumină de la  Pământ, noi îi  vom vedea încă în jurul la  o mie de ani, cu toate că  demult  nu mai sunt acolo.

 

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!

Interesante