Credinte milenare preluate de crestinism

by Ana Balan on Apr 3, 2016 Știință 860 Vizualizari

In contextul credintelor pagâne, oamenii au recurs din timpuri stravechi la diverse reprezentari, simboluri, mituri etc. In centrul interesului lor s-au aflat si arborii, o punte intre pamânt si cer, inzestrati cu puteri magice si terapeutice. Sute de astfel de arbori continua sa fie venerati. In numeroase regiuni ale globului exista arbori adulati, cu presupuse capacitati magice care vindeca boli, aduc dragostea in viata persoanelor singure, succes in afaceri, pe cele mai multe ofrande aduse acestora fiind scrise doleantele. Ritualurile care trezesc energiile subtile al copacilor sunt diverse. Copacul este inconjurat de un alai de credinciosi rotindu-se in jurul lui in timp ce se roaga. Pe unii arbori sunt instalate troite cu figurine reprezentând-o pe Maica Domnului sau diversi sfinti.

 In comuna franceza Saint-Méen, de pilda, in mijlocul unei câmpii troneaza un stejar multisecular „magic”, plin cu ofrande, in jurul caruia sunt practicate ritualuri de vindecare. Coroana sa nu mai este de multa vreme bogata. A mai ramas doar o singura ramura viguroasa infrunzita. Celelalte par lipsite de viata. Cu toate acestea ele emana, in credinta pelerinilor, un suflu vital vindecator, eficacitatea sa fiind sesizata in special in cazurile de psoriazis. Dar ca sa fie activat, copacul are nevoie de ofrande. Pe crengile vaduvite de frunze si pe trunchi sunt agatate diverse obiecte banale: ciorapi, tricouri etc., sute si sute in fiecare an, culese din timp in timp de proprietarul terenului.

 Cultul pentru acesti arbori a cunoscut o istorie dramatica din epoca de fier când populatii razboinice au navalit in bazinul mediteranean impunând credintele lor comunitatilor autohtone nu inainte de a dobori pomii fructiferi care faceau parte din obiectele de veneratie.

 Dupa ce dominatia lor s-a instaurat, au deprins practica agriculturii, iar dupa o vreme au replantat arborii „ucisi” permitându-le locuitorilor sa-si continue obiceiurile cultuale care au perpetuat. Si romanii au distrus pomii fructiferi, adorati in special de druizi, pentru a impune credintele si zeii lor, dar n-au reusit pe deplin.

De la arborele pagân, la Pomul vietii

 Cea mai dificila perioada pentru adeptii acestui cult a fost cea din timpul crestinizarii. Incepând cu secolul al IV-lea, dupa ce crestinismul a triumfat in zonele mediteraneene, misionarii crestini au patruns in rândrul populatiilor celto-germanice care venerau spiritele naturii pentru a le convinge sa renunte la panteism in favoarea crestinismului bazat pe sacrificiul Fiului lui Dumnezeu.

Rezistenta populatiilor a fost de nezdruncinat. Biserica a incercat sa gaseasca o solutie pentru a neutraliza tensiunile pe aceasta tema. Si a gasit-o, prin intermediul conceptului de Pom al vietii, care reprezenta Reinvierea in fiecare primavara. S-a acreditat si ideea ca lemnul crucii pe care s-a stins Iisus Hristos provenea din acest arbore care a crescut in Eden. Dovezile in acest sens sunt atestate nu doar documentar ci si de unele reprezentari ale crucificarii in care crucea este vopsita in verde.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!

Interesante