Campul bioenergetic din jurul oamenilor

Recomandat by Ana Balan on Apr 9, 2016 Știință 793 Vizualizari

Biochimistul Ph. D. John Norman Hansen, de la Universitatea din Maryland, a descoperit dovezi despre ceea ce el considera ca este un câmp de bioenergie în jurul oamenilor. De mii de ani, în traditiile spirituale au existat speculatii si aluzii cu privire la un astfel de câmp iar, în prezent, investigatia stiintifica a indicat ca acesta exista.

Dr. Hansen a efectuat sute de experimente folosind zeci de subiecti iar rezultatele se repetau cu regularitate. Alti savanti au fost în masura sa reproduca de asemenea rezultatele sale. Printre acestia se numara Willem H. Van den Berg de la Departamentul de Biochimie si Biofizica al Johnson Research Center din cadrul Universitatii din Pennsylvania si fizicianul William van der Sluys de la Colegiul Gettysburg, care si-au publicat studiile în Journal of Scientific Exploration, în 15 martie 2015.

 

Investigatiile anterioare asupra câmpurilor bioenergetice umane au fost efectuate folosind senzori cu fotoni. Dr. Hansen, în schimb, a folosit o abordare diferita. El s-a întrebat daca un câmp de bioenergie exista, va avea suficienta forta sa împinga un pendul de torsiune – un dispozitiv suficient de sensibil pentru a fi miscat de o forta subtila. El a agatat pendulul deasupra capului unui subiect si a vazut o schimbare clara în miscarea pendulului.

“Dupa desfasurarea unor experimente de control pentru a exclude efectele curentilor de aer si alte elemente, s-a ajuns la concluzia ca efectele sunt exercitate de un anumit câmp de forta generat de persoana care sta sub pendul”, a explicat savantul în studiul sau din 2013, intitulat “Use of a Torsion Pendulum Balance to Detect and Characterize What May Be a Human Bioenergy Field (”Utilizarea echilibrului unui pendul de torsiune pentru a detecta si a determina un posibil câmp bioenergetic uman’‘),publicat, de asemenea, în Journal of Scientific Exploration. “Nu cunoastem nicio forta, precum cea din cadrul spectrului electromagnetic, care sa fie responsabila pentru aceste rezultate. S-ar putea sa fie oferita o explicatie conventionala pentru aceste rezultate surprinzatoare, dar este posibil sa fi observat un fenomen care necesita dezvoltarea unor noi concepte teoretice.”

Una dintre uimitoarele observatii a fost aceea ca efectul prezentei umane a continuat aproximativ 30 pâna la 60 de minute dupa ce subiectul uman îsi parasise deja pozitia. În cazul altor forte, cum ar fi curentii de aer, pendulul îsi revenea imediat la miscarea sa clasica naturala.

“Starea mentala a unui subiect poate afecta puternic comportamentul pendulului.”

Fiecare subiect a avut aproximativ aceeasi putere de influentare a pendulului, “indicând ca efectele asupra pendulului nu necesita un talent unic sau practica”, a scris Hansen într-un rezumat al unui discurs sustinut la cea de-a 34-a conferinta a“Society for Scientific Exploration”, care a avut loc la sfârsitul lunii mai“Totusi, s-a observat ca unii subiecti, în special cei care au practicat exercitii de meditatie timp de multi ani, exercita efecte foarte diferite în timpul unei stari meditative comparativ cu o stare normala … ceea ce arata ca starea mentala a subiectului poate afecta puternic comportamentul pendulului.”

Exista o explicatie conventionala?

Van den Berg si Van der Sluys au folosit acelasi tip de dispozitiv ca cel folosit de Hansen (care a facut public designul, în scopul de a-i încuraja pe altii sa reproduca rezultatele sale) si au observat aceeasi schimbare în miscarea pendulului atunci când acesta se afla lânga capul unei persoane.

Totusi, ei s-au întrebat daca aceasta schimbare s-ar datora unei variatii în temperatura aerului, provocata de caldura emanat de capul persoanei. Cei doi savanti au afirmat ca schimbarea temperaturii aerului ar putea genera curenti de convectie.

Ei au plasat un strat de plastic între capul persoanei si pendul, descoperind ca efectul asupra pendulului a disparut. Cei doi au sugerat ca plasticul fie izoleaza pendulul de misteriosul câmp de bioenergie, fie îl izoleaza de sursa de caldura.

Hansen a publicat totusi un raspuns la acest studiu, mentionând ceea ce considera a fi deficientele acestei teorii conform careia caldura trupului uman determina miscarea pendulului.

Pentru început, Hansen a declarat : “Daca se plaseaza un scut gros de plastic între subiect si pendul, forta de împingere a câmpului bioenergetic s-ar lovi initial de acel scut iar pendulul ar raspunde doar oricarei forte ramase dupa apasarea scutului. O forta de împingere care depaseste scutul de plastic si apoi afecteaza miscarea pendulului, ar încalca principiile fundamentale ale fizicii; într-adevar, poti folosi o forta doar o singura data iar daca este folosita pentru a împinge scutul atunci ea nu mai poate fi folosita ulterior pentru a misca pendulul.”

Un alt factor pe care Van den Berg nu l-a luat în considerare, a sustinut Hansen, îl reprezinta efectele ulterioare persistente. Hansen a scris: Un principiu fundamental al pendulului este acela ca, daca pendulul este miscat de o forta externa si acea forta este înlaturata, atunci pendulul va reveni imediat la miscarea sa clasica.”

Orice acumulare de curenti de convectie generati de caldura va dispare dupa ce subiectul pleaca de lânga pendul. Asadar, curentii de convectie nu explica aceste efecte ulterioare. Hansen a descris efectele câmpului de bioenergie al subiectului ca fiind oarecum “imprimate” pe pendul.

Hansen a declarat, de asemenea, ca studiul lui Van den Berg nu a reusit sa recunoasca frecventele de oscilatie diferite ale pendulului în prezenta unui subiect uman. Pendulul oscileaza cu o singura frecventa când subiectul este absent. În schimb, în prezenta subiectului, oscileaza cu multe frecvente noi care persista o jumatate de ora sau mai mult dupa ce subiectul a plecat – un lucru care nu este explicat de curentii de convectie cauzati de schimbarea temperaturii aerului.

 

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Interesante

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!