Stiinta intre certitudini si intrebari fara raspuns

by Ana Balan on Apr 26, 2016 Știință 848 Vizualizari

De mai bine de cinci decenii, stiinta, asa cum ne lasa media sa intelegem, vrea sa para ca este in posesia tuturor raspunsurilor de pe Pamant. Ca nu exista aspect al vietii pe care stiinta sa nu-l poata explica. Dar, daca pentru unele teorii stiintifice fanteziste (Big Bang, Gauri negre) ar fi nevoie de o ampla actiune de reevaluare, exista si suficiente realitati in fata carora stiinta nu a gasit inca raspunsurile convingatoare. Iata doar cateva dintre acestea.

Ce este visul si de ce visam?

 Primul savant care a deschis usa intunecata a acelei parti a creierului care este raspunzatoare de crearea si proiectarea visului pe un ecran absolut virtual, si vazut de noi in fiecare noapte cu ochii larg inchisi, a fost Sigmund Freud. El a explicat ca visul vine din trairile noastre irationale din acel loc la care noi nu putem avea acces si pe care el l-a numit subconstient. Visam pentru ca partea noastra constienta sa ia cunostinta de unele mesaje pe care prietenul nostru cel mai bun, subconstientul, vrea sa ni le transmita.

 Primele mari intuitii legate de vis au fost materializate in anul 1895 cand Freud era convins ca a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injectiei Irmei, analizat aproape complet de Freud si publicat in paginile monumentalei sale lucrari “Interpretarea viselor” (1900). Visul este abordat in maniera care va deveni clasica pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul asociatiilor visatorului, asa cum reiese si din alt vis povestit si interpretat de Freud, in aceeasi lucrare, al Doamnei E.L. Visul, scria Freud in interpretarea viselor (trad. Dr. Leonard Gavriliu, Ed. Stiintiifica, 1993) “nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate si, spre a ni-l explica, nu este necesar sa presupunem ca o parte din tezaurul nostru de reprezentari doarme, in timp ce o parte incepe a se trezi. Este un fenomen psihic in intreaga acceptiune a termenului si de fapt este implinirea unei dorinte.

 Visul, prin urmare, se cere integrat in suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituala care il structureaza este o activitate extrem de complexa”. O activitate atat de complexa incat se admite azi ca prin vis pot fi tratate traumele emotionale, se pot invata, inclusiv limbi straine, sau se poate stabili un dialog eficient intre constient si inconstient, ceea ce pare a fi un deziderat al omenirii, precum cel al nemuririi.

 O asemenea idee, comunicarea constientului cu inconstientul prin intermediul visului, este abordata, la marginea literaturii S.f., si de un film interesant sub acest aspect (semn ca preocuparile stiintifice sunt reale), numit Inception (Infiltrarea, 2010), regizat de Christopher Nolan, in care personajul principal incearca sa insereze o actiune constienta in subconstient prin intermediul unui vis controlat. Teorii fata de care nu exista un consens si, sa nu uitam ca nici somnul si functiile lui nu sunt pe deplin intelese pentru a avea raspunsul definitiv.

Ce forma are Universul?

 Daca se poate spune ca cercetatorii se contrazic in teorii atunci cand este vorba despre organismul uman (sau al fiintelor vii) un adevarat univers aproape de nepatruns, lucrurile devin si mai complexe atunci cand oamenii de stiinta incearca sa ofere raspunsuri legate de Universul care ne inconjoara, si in care Pamantul nu ar fi decat un fir de nisip pe o planeta acoperita de un desert implacabil. Daca cercetatorii nu cad la invoiala atunci cand trebuie sa demonstreze ca exista apa sau viata pe Marte, planeta noastra vecina, ce sa mai vorbim despre teoriile (stiintifice?) legate de nasterea Universului, de primele secunde de dupa nasterea Universului, de quarci, de teoria stringurilor sau a Universului cu 12 dimensiuni(?!), aici fantezia calculelor matematice pare fara limite si pe cat sunt de prezentabile, pe atat sunt de lipsite de o fundamentare demonstrabila.

 In aceasta privinta, intre descoperirea lui Galileo Galilei a patru sateliti ai planetei Jupiter si cea a lui S. Hawking legata de gaurile negre (care nu exista), de pilda, este o prapastie insurmontabila. Aceeasi aproximatie, tot stiintifica, si in cazul unei alte intrebari fundamentale: ce forma are Universul in care exista si Sistemul nostru solar impreuna cu planeta noastra Pamantul. Cercetatorii de la NASA considera ca Universul ar fi plat (cam dupa aceeasi schema mentala ca si a celor care credeau, cu milenii in urma, ca ar fi si Pamantul!), in vreme ce alti savanti cred ca el ar fi sferic sau ca ar avea forma unei gogoase. Sa nu uitam ca mai exista si teoria conform careia Universul fie el plat sau gogoasa, se dilata neincetat, dupa niste teorii devenite si ele sacrosante. Cu toate acestea, chiar daca ar fi asa, inca nimeni nu ne-a spus in ce spatiu se dilata Universul. Pentru a demonstra teoria, sustinatorii ideii dilatarii Universului afirma ca el ar fi ca un balon care se tot umfla. Un balon se dilata raportat la o camera, de pilda, este deci un fel de Univers care se umfla in alt Univers. Acesta din urma unde ar fi, cum ar fi, cum s-ar comporta? Nu avem raspunsul.

Exista si alte inteligente in Cosmos?

 Nu stim de ce au murit dinozaurii, nu stim unde este Atlantida, nu stim cate civilizatii asemanatoare noua au mai existat inaintea noastra pe Pamant, in schimb cercetatorii sunt preocupati de ideea prezentei unor fiinte extraterestre in Univers. Un raspuns la aceasta problema pare destul de simplu de dat, folosind cea mai elementara logica: de vreme ce Universul este infinit si noi doar un graunte de nisip, cu siguranta ca trebuie sa mai existe si alte fiinte in Univers. Durerea cea mare este ca, deocamdata, nimeni nu a reusit sa le descopere, nici autorii scenariilor hollywoodiene, nici macar oamenii mai seriosi, cercetatorii care activeaza in cadrul imbatranitului program SETI, mereu fara un rezultat concret daca ne referim doar la activitatea sa declarata de Cautare a Inteligentelor Extraterestre.

In anii ’70, cand a existat o efervescenta a teoriilor legate de problema extraterestrilor, multi cercetatori nu doar ca au admis ca ei trebuie sa existe in Univers (logica elementara), dar s-au aventurat sa expuna si calcule matematice complicate in sprijinul teoriilor lor. Astfel, in 1961, radio-astronomul Frank Drake a fost primul care a incercat sa caute civilizatii extraterestre cu ajutorul unui radio telescop. Frank Drake este si primul om care a produs o ecuatie matematica probabilistica din care rezulta ca doar in Calea Lactee ar putea exista intre 1.000 si 100.000.000 de civilizatii asemanatoare cu ale noastre. Cu toate acestea, si in ciuda faptului ca si Carl Sagan a emis propria ecuatie, nimeni nu a putut dovedi ca aceste civilizatii exista, cate sunt si mai ales unde.

 IN LOC DE CONCLUZII: Mai sunt si alte lucruri misterioase: daca vom calatori vreodata cu viteza luminii, cum functioneaza efectul placebo sau daca toate mamiferele, inclusiv omul, au un stramos comun. Cineva ar spune ca oamenii de stiinta au raspunsuri pentru toate aceste intrebari, dar adevarul este ca raspunsurile sunt fie partiale, fie neconvingatoare, fie controversate. Adica doar fragmente de opinii, unele mai fanteziste decat altele.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Interesante

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!