Descoperire colosală în Africa de Sud: o nouă specie umană

by Ana Balan on Jul 12, 2016 Știință 987 Vizualizari

Recent, tabloul evoluţiei speciilor a fost completat de o altă specie umană dispărută, care avea probabil cel mai mic creier descoperit până acum, de dimensiunea unei portocale. Cu adevărat surprinzător este faptul că dovezile arheologice ar sugera că această specie practica înhumarea morţilor.

Homo naledi, cum a fost botezată specia, se remarca printr-o serie neobişnuită de trăsături, cum ar fi picioare adaptate pentru viaţa la sol, dar mâini potrivite pentru viaţa în copaci, astfel încât cercetătorii vor fi nevoiţi să îşi regândească modelele privind începuturile umanităţii. Deşi doar omul modern a supravieţuit până în prezent, toate celelalte specii aparţineau tot genului Homo, dintre care cele mai vechi exemplare datează de acum 2,8 milioane de ani. Deşi deocamdată nu se ştie exact acum cât timp au trăit noii hominizi, ei reprezintă cea mai recentă contributie la genul Homo, o descoperire pe cât de importantă, pe atât de enigmatică. Unele voci sunt însă de părere că nu ar aparţine acestui gen, care ‘’ar fi căpătat cu timpul o aură exclusivistă, în vreme ce vocabularul necesar descrierii diversităţii celor mai timpurii hominizi încă se lasă aşteptat’’, este de părere Ian Tattersall, paleoantropolog la Muzeul american de istorie naturală.

Doi speologi, Rick Hunter si Steven Tucker, sunt cei care au descoperit fosilele, într-o peşteră numită Rising Star, localizată oricum în ceea ce este considerat ‘leagănul civilizaţiei’ (Cradle of Humankind World Heritage Site), la aproximativ 50 de km. de Johannesburg, Africa de Sud. Specia a fost numită ‘naledi’ datorită peşterii, ‘naledi’ însemnând ‘stea’ în sesotho, una din limbile Africii de Sud. Fosilele au fost recuperate pe parcursul a două misiuni, în 2013 şi 2014, dintr-o cameră situată la 90 de m. de intrarea în peşteră. Pentru a pătrunde aici a fost nevoie de un urcuş dificil pe un bloc de calcar abrupt şi ascuţit, urmat de o coborâre pe o frântură lată de numai 18 cm. a fost lansat un apel global pentru cercetători care ar fi putut să pătrundă prin deschizătura îngustă, fiind alese până la urmă şase femei supranumite ‘astronauţii din subteran’. Şi-au riscat vieţile în fiecare zi pentru a recupera preţioasele fosile, în total 1550 de oase şi fragmente de oase care reprezintă cel puţin 15 indivizi diferiţi, inclusiv copii şi bătrâni. Este cea mai mare cantitate de material recuperată dintr-un singur loc din Africa. Pentru că există atâtea mostre de oase, Homo naledi va deveni în curând specia despre care se va şti cel mai mult, mai ales dacă se va reuşi extragerea AND-ului.

Homo naledi avea o înălţime medie de 1,5 m. şi cântărea în jur de 45 de kg. Creierul său măsura numai 500 cm3, mult mai mic decât cel al omului modern care cântăreşte între 1200 şi 1600 cm3, dar comparabil cu cel al lui Australopitecus sediba, ruda mai îndepărtată a lui Homo.

Homo naledi se remarcă printr-un amestec suprinzător de caracteristici moderne şi primitive. Mâinile puteau fi folosite la manevrarea uneltelor, ceea ce contravine ideii cum că acest lucru presupunea creşterea dimensiunilor cerebrale. În plus, picioarele sunt aproape identice cu cele ale omului de azi, iar lungimea sugerează că era adaptat unei vieţi care îi solicita să parcurgă distanţe mari. Pe de altă parte, degetele extrem de curbate sugerează că îşi petrecea mult timp şi în copaci, pentru a scăpa de prădători poate, sau pentru a se odihni noaptea, nu se ştie sigur. Paradoxurile continuă: homo naledi avea dinţi mici, maxilare suple şi multe trăsături ale craniului care îl apropie de cei mai vechi membri ai genului Homo, dar umerii amintesc cei ai primatelor. ‘’Combinaţia acestor trăsături anatomice nu are precedent’’, crede John Hawks, paleoantropolog la Universitatea din Wisconsin-Madison.

Ceea ce intrigă poate cel mai tare este probabilitatea ca specia să îşi fi înlăturat morţii într-un mod repetat, un comportament ritualizat confirmat doar la omul anatomic modern. ‘’Acest membru primitiv, poate cel mai primitiv de până acum, deţinea capacitatea mentală şi comportamentală de a aşeza in mod ritualic resturile decedaţilor’’, este de părere Lee Berger, autorul principal al studiului, paleoantropolog la Universitatea din Witwatersrand din Johannesburg. peştera face parte dintr-un sistem care nu are deschidere imediată la suprafaţă, accesul fiind prin urmare foarte dificil. Nu sunt dovezi cum că vreo apă curgătoare sau mâl ar fi putut transporta rămăşiţele în zona respectivă, iar oasele nu au nicio urmă de muşcături care să sugereze că prădătorii le-ar fi cărat acolo. Nu sunt prezente nici tăieturi care să fie asociate cu canibalismul. Totul pare să indice că oasele au fost plasate intenţionat în această locaţie.

Cercetările anterioare au mai relevat o dată posibilitatea ca o specie dispărută să îşi fi “înmormântatsemenii, la Atapuerca, în Spania. Situl conţine tot aşa, rămăşiţe dispuse în fundul unei peşteri. Hominizii de aici aveau însă creiere mai mari şi erau mult mai apropiaţi de omul modern, aparţinând probabil speciei Homo heidelbergensis, o rudă apropiată a neanderthalienilor. Cu toate acestea, este pentru prima dată când se documentează un astfel de comportament la hominizii primitivi, atât de timpuriu, ceea ce subliniază importanţa colosală a unei descoperiri care aduce noi provocări modelelor de până acum. ‘’Se poate însă doar specula cu privire la motivele dispunerii ritualice: pentru a scăpa de miros, ca o dovadă de respect, sau poate altă specie le plasa acolo’’, atrage atenţia Will Harcourt-Smith, coautor al studiului şi cercetător la Muzeul american de istorie naturală din New York.

Cercetătorii au observat că homo naledi şi “hobbitul” homo floresiensis aveau creiere de dimensiuni similare. Deşi încă nu se poate vorbi despre vreo legătură evolutivă între cele două specii, se poate totuşi conchide că existenţa unor hominizi primitivi dar care prezintă şi trăsături moderne nu mai reprezintă o anomalie.

Ana Balan

Ana Balan

Îți recomandăm

Interesante

Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!